Dacă la alegerile din 24 noiembrie Călin Georgescu ar fi ieșit pe locul trei, după Marcel Ciolacu și Elena Lasconi, așa cum a reieșit din măsurătorile exit-poll ale caselor de sondare, ar mai fi anulat Curtea Constituțională alegerile, pe care inițial le validase? Călin Georgescu nu ar mai fi reprezentat pericolul de a intra în turul doi și, cel mai probabil, de a fi ales președinte. Serviciile de informații au tăcut mâlc și abia în ședința CSAT din 28 noiembrie au prezentat rapoarte din care reieșea că Rusia ar fi intervenit în campania electorală în favoarea lui Călin Georgescu.
E imposibil de crezut că SRI, SIE și MAI nu au avut în perioada premergătoare alegerilor informații despre implicarea Moscovei în procesul electoral. De ce nu le-au furnizat președintelui, premierului, Autorității Electorale Permanente? Au obturat unii ofițeri operativi ai serviciilor dosarul fraudei? Oricum, până acum nu a căzut nici un cap, iar în ședința CSAT de săptămâna trecută nu au fost aduse informații noi. Sau sunt atât de grave, încât nu pot fi făcute publice? Ne-am fi așteptat ca șefii serviciilor de informații să facă anchete interne și să anunțe vinovații care nu și-au făcut treaba, pentru că e imposibil să nu existe vinovați. Probabil, șefii serviciilor știu asta, dar continuă să ascundă gunoiul sub preș.
Cel mai slab pluton al candidaților din ultimii 35 de aniCea mai importantă prerogativă constituțională a președintelui este exercitarea funcției de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. În primele mandate ale lui Ion Iliescu, președintele FSN nu s-a folosit niciodată de această atribuție. Cele trei puteri ale statului, legislativă, executivă și judecătorească, se aflau în mâinile lui, așa că nu avea ce să medieze. Cât privește medierea între stat și societate, e suficient să ne oprim la manifestația maraton din Piața Universității. Iliescu nu a avut nici măcar intenția de a discuta cu o delegație a manifestanților. Decizia era luată: „Golanii și grupurile de huligani n-au decât să fiarbă în sucul propriu cât îi ține răbdarea.“
Dar nici ceilalți președinți care i-au urmat nu s-au implicat în medierea conflictelor dintre stat și societate. România încă e un stat slab, sufocat de corupție, birocrație, alianțe obscure transpartinice, haiducii între politicieni și interlopi. România are nevoie de un președinte puternic mai ales acum, după ce în 24 noiembrie ne-a trecut glonțul pe la ureche, un președinte care să recâștige încrederea oamenilor în cel mai puternic om în stat.
Din păcate, plutonul candidaților pentru Cotroceni este cel mai slab din ultimii 35 de ani, iar președintele AUR George Simion își așteaptă de pe acum contracandidatul pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din mai.
