Din ramuri cad în ritm de vals,
Pe strune de vioară,
Mici note negre, pas cu pas,
Pe portativ coboară.
Adună-n ele armonii
Cu-mbrățișări celeste,
Dau lumii tandre melodii,
Cuprinse-ntr-o poveste.
În frunzele ce curg din pom,
Se-aude-a toamnei jale,
Care se lasă peste om,
Ca râul peste vale.
De sub arcuș răsar din nou,
Romanțele suave,
Care pictează un tablou,
Din note line, grave.
Cuprind apoi ca un ecou,
A inimii vioară,
Și vrei să le asculți din nou,
Cântate-n ceas de seară!
Autor: Aurelia Oancă
